De cand am copiii fiecare vara o petrecem la tara si de fiecare data imi amintesc cu acelasi drag si dor de bunica. Mi-a atat de dor de sfaturile ei, de caldura ei sufleteasca, de intelepciunea ei de femeie simpla, mi-e dor de copilaria mea!
Zilele trecute mi-am amintit cum ne facea bunica uscatele iar noi stateam langa lighean si asteptam cu nerabdare minunile dulci. Doamne, ce bune mai erau, ne bateam pe ele!
Si la fel ca in copilaria noastra fiind duminica, si sarbatoarea sf Ilie pe deasupra, am iesit cu ligheanul cu uscatele calde la poarta unde se adunasera toti copiii la joaca si s-au batut pe ele.
