ULTIMELE RETETE
Se afișează postările cu eticheta retete Selgros. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta retete Selgros. Afișați toate postările

14 aug. 2018

Chec cu lamaie


Checul este unul din deserturile cele mai populare, nu cred ca exista gospodina care sa nu aiba o reteta preferata de chec, de obicei mostenita de la mama sau de la bunica. Pe caietul cu retete al mamei erau mai multe retete de chec, multe dintre ele purtand numele unor colege de serviciu, dar preferatul nostru era checul cu lamaie, in dreptul caruia scria tanti Lica, mai ales ca il facea destul de rar, cel mai adesea in preajma sarbatorilor de iarna.
Nu stiu daca faptul ca era cu adevarat gustos il facea sa fie preferatul nostru, sau faptul ca stateam si noi cateva ore la coada de la care obtineam mult ravnitele lamai. Am atatea amintiri neplacute de la cozile comuniste, de cate ori am fost pacalita si data deoparte de oameni in toata firea, de cate ori s-au teminat portocalele fix in fata mea si am ramas cu buza umflata, de cate ori am fost calcata pe picioare in inghesuiala, dar astea erau timpurile, cum parintii mei erau la serviciu cineva trebuia sa stea si la acele cozi. Si nu, nu eram singura, erau multi copii ca mine, de cate ori nu ne luam cu joaca si uitam de coada si ne luam scatoalce de la parinti!
Imi amintesc acele vremuri cu nostalgie, cu tristete, dar totusi si cu bucurie, fiindca am avut o copilarie destul de frumoasa, plina de viata si de aventura.  Checul cu lamaie de astazi mi-a amintit de vremurile cand asteptam cu nerabdare sa urmarim in fiecare seara "Mihaela", cel mai popular desen animat, de vremurile cand jucam ratele si vanatorii printre blocurile in constructie, cand ne intorceam de la scoala escaladand mormanele de zapada, de fericirea din ochii nostri cand prindeam la alimentara banane si portocale si de nerabdarea cu care le pandeam sa se coaca sus pe sifonier.
Dar mi-am amintit cu tristete si cum faceam temele la lampa cu gaz fiindca in fiecare seara se lua lumina, si cum primeam painea la cartela, cu portia, sau cum la alimentara gaseam doar ghiveci in bulion si tocana de legume si doar daca aveai pile sus puse puteai lua pe sub mana ceva bunatati de contrabanda!
Revenind la checul nostru cu lamaie, imi voi aduce aminte mereu cu placere de nelipsitul pahar cu lamaie rasa din frigider, mama radea lamaile si acoperea cu zahar, la fel proceda si cu portocalele, si noi ori de cate ori deschideam frigiderul ne bagam nasul in pahare caci tare ne mai placea cum miroase. Le folosea mai apoi la cozonaci, gogosi, sau alte bunatati, iar zeama de la lamai o transforma in limonada delicioasa, ne facea checul cu lamaie, sau mai facea o crema tare faina cu cu rahat, margarina si zeama de lamaie cu care umplea niste fursecuri simple. Da, nu va oripilati, pe atunci nu stiam ce e ala unt, poate ca se gasea la alimentara dar nu oricine avea acces la el, pana si la micul dejun ne intindea mama pe paine margarina si gem, alaturi de o cana de ceai! 
Aceasta reteta face parte dintr-un proiect organizat impreuna cu Selgros Romania, proiect in cadrul caruia, impreuna cu cativa blgeri culinari, ne propunem sa va readusem in atentie retete vechi, retete traditionale, din regiunile in care locuim. Gasiti toate retetele aici.

13 iul. 2018

Ciulama de porumbei



Copilaria mea la tara, in campia Baraganului, a fost presarata cu nenumarate amintiri, care de care mai placute, dar fara doar si poate imaginea bunicului meu a marcat intr-un mod deosebit toata aceasta perioada.  Bunicul a fost tamplar, dar si stupar, insa a fost genul de barbat priceput la toate si una dintre marile lui pasiuni era cresterea porumbeilor. Asadar porumbeii ajungeau des pe masa noastra, cel mai mult imi placeau inabusiti la ceaun, dar si la jar erau deliciosi! Si ostropelul si ciulamaua de porumbel mi-au marcat copilaria  si gustul lor deosebit nu le-am uitat niciodata.
Cum de curand am primit de la cineva cativa porumbei am pregatit fuguta o ciulama exact asa cum o facea bunica mea, si tare mult ne-a placut. Bunica avea intotdeauna alaturi si o mamaliguta vartoasa, si asezona ciulamaua cu mult marar verde, iar vinul rosu era nelipsit, eu am renuntat la marar si la mamaliga, am renuntat chiar si la vin, dar va sfatuiesc voi sa nu renuntati! Daca o pregatiti toamna, atunci musai sa ii puneti alaturi niste must inasprit, o sa mearga de minune.

28 iun. 2018

Chef pentru o zi 2018 - concursul cu 110 premii fabuloase!



Va mai amintiti concursul "Chef pentru o zi" de anul trecut, organizat de Selgros Romania? Va povesteam aici cat de faina a fost experienta si cat de bine ne-am simtit cu totii! A fost o atmosfera  relaxata, ca intre prieteni, si cu siguranta mi-ar placea sa o repet!
Iata,  "Chef pentru o zi" revine pe baricade, de aceasta data intr-o noua formula, si cu premii mult mai multe si mai faine.
Hai sa incep cu premiile ca sa va captez atentia, si va spun dupa aceea ce trebuie sa faceti ca sa le castigati. Puteti avea sansa sa castigati unul din cele 110 premii si anume: 

18 iun. 2018

Scrob taranesc sau oua jumari


Scrob, oua jumari sau papara, este o mancare simpla, pe baza de oua, batute bine, la care se pot adauga diverse ingrediente cum ar fi branza, sunca, ceapa verde, mararul etc.
In unele zone ale tarii la scrob se adauga lapte, smantana, uneori chiar si 2-3 linguri de faina sau malai. In cartile de bucate se gasesc diverse variante, in functie de regiune.
Scrobul trebuie gatit la foc mic, amestecand intr-una, astfel incat la final sa aiba o textura cremoasa, sa nu fie nici prea uscat dar nici prea apos.
Pentru mine ouale jumari, caci asa le zicea bunica, sunt una din cele mai dragi amintiri din copilarie, era micul dejun de rasfat cu care ne trezea bunica in diminetile lenese ale mult asteptatei vacante de vara. Ne trezeam somnorosi, in miros de marar verde si infulecam ouale cu ochii pe jumatate inchisi! Doamne cat de bune erau, si cu ce pofta le mancam, apoi priveam cu admiratie spre bunica, fiindca nu oricine stia sa faca asemenea bunatati!
Cea mai mare nedumerire legata de ouale jumari era denumirea, nu intelegeam de ce le zice oua jumari daca nu contin jumari. Nu am gasit nici o informatie referitoare la originea denumirii, poate candva in trecut se faceau cu jumari ma gandesc sau cumva felul in care arata te duce cu gandul la jumari. 
In cartea de bucate a Sandei Marin, de pilda, le gasim direct sub denumirea de jumari moldovenesti, jumari cu branza, etc
Cert este ca este o mancare simpla, taraneasca, satioasa si tare gustoasa.
Reteta face parte dintr-un proiect de suflet, desfasurat impreuna cu Selgros Romania, prin care incercam sa va aducem aproape retete traditionale, vechi, din toate zonele tarii. Toate retetele apartinand acestui minunat proiect le gasiti aici.

12 mai 2018

Salata de cartofi noi, cu ridichi si ceapa verde


Salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde este una din amintirile mele culinare din copilarie, cu diferenta ca bunica ii  zicea salata de trufandale, si pe atunci tare ma mai amuza aceasta denumire. Copil fiind aveam oroare de salata asta, si era o adevarata pedeapsa atunci cand o aveam la masa, mai ales cand bunica ramanea ferma pe pozitii la rugamintile mele: "Mananca mama, ca uite ce slaba esti, atea-s vitamine curate, ia gusta sa vezi cat ii de buna!"
Dar oricat de mult as fi urat salata de trufandale imi placea la nebunie sa ingrijesc cartofii in gradina alaturi de bunica. Acum ii cumparam din piata, importati din diverse tari, pe vremea aceea insa, ii plantam in gradina!
Si cel mai mult imi placea sa adun gandacii de colorado, inamicii frumos colorati ce  atacau cartofii. Ne dadea bunica noua copiilor cate un borcanel cu putin gaz, iar noi adunam constiinciosi gandaceii, avand grija sa nu ne scape nici unul. Ma simteam atat de importanta atunci si imi luam rolul foarte in serios! Cea de a doua bucurie venea atunci cand scoteam cartofii, cand bunicul rascolea pamantul cu mare grija sa nu taie cartofii, iar noi ne repezeam cu galetusele sa ii adunam, apoi ne laudam care mai de care ca am adunat cei mai multi sau cei mai mari cartofi!
Si de fiecare data speram sa nu avem la masa salata de trufandale, ci cartofii noi la ceaun, ca tare ne mai placeau! Alegeam cei mai mici dintre cartofi, bunica ii prajea in ceaunel iar noi ne tot invarteam nerabdatori in jurul ei!
S-au dus de mult acele vremuri, bunicii s-au dus si ei, iar in urma lor au ramas doar amintirile! Intre timp am invatat sa iubesc salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde si de cate ori o prepar ma revad cu ochii mintii printre cartofi adunand gandaceii si sper ca bunica de-acolo de sus ma vede si spune: "Asa mama, mananca ca uite cate vitamine au!"


Va recomand si reteta de cartofi noi la ceaun, cu marar si  usturoi sau cartofi noi la cuptor, cu smantana si marar. Mai multe retete cu cartofi noi gasiti aici. (click pe cuvintele subliniate)
 Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici iar daca vreti sa fiti la curent cu noile retete va invit sa va abonati aici. Ma gasiti si pe instagram aici.

Ingrediente salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde

500 gr cartofi noi
1 legatura ridichi
cateva frunze ceapa verde
4-5 linguri ulei
2-3 linguri otet sau zeama lamaie
sare, pipe

Mod de preparare salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde

Spalam bine cartofii cu un burete abraziv ca  sa si ii punem la fiert. Cand sunt fierti ii scoatem intr-o sita. Cartofii nu trebuie lasati sa fiarba foarte mult fiindca se vor sfarama, trebuie sa ramana suficient de tari ca sa poata fi taiati.



Taiem cartofii felii. Spalam ridichile si le taiem felii subtiri. Ceapa verde o spalam si o tocam marunt.


Punem cartofii, ridichile si ceapa verde intr-un bol. Adaugam uleiul si otetul sau zeama de lamaie, adaugam sare si piper dupa gust si amestecam. 


13 apr. 2018

Prajitura cu foi si crema de cacao


Nu-i asa ca cele mai bune prajituri erau cele din copilarie? Nu-i asa ca si voi asteptati cu aceeasi nerabdare ca si mine sarbatorile ca sa va puteti bucura de ele? Nu-i asa ca astazi parca nu mai au acelasi farmec si acelasi gust ca atunci?
Cu cat drag imi amintesc sarbatorile acelor vremuri, cat de nerabdatori le asteptam, si cat de bine ne simteam, chiar daca mesele nu erau atat de incarcate ca acum!
Parca si traditiile erau mai frumoase, bucatele mai gustoase, iar noi mai fericiti ca niciodata!
Mama, chiar daca nu era cea mai grozava bucatareasa, avea grija intotdeauna sa ne pregateasca ceva bun de sarbatori, cu care sa ne surprinda, iar una dintre cele mai spectaculoase deserturi pe care le pregatea era prajitura cu foi si crema de cacao!
Cat de fericiti eram, ce bucurosi ne invarteam in  jurul foilor cand le cocea mama, si abia asteptam sa se intoarca putin cu spatele ca sa  rupem macar un coltisor.  La final aveam si privilegiul sa curatam vasul in care fusese crema, lingandu-ne pofticiosi degetele, si in final asteptam cu nerabdare ziua in care ne puteam  bucura din plin de gustoasele prajituri!
Doamne, si cat de bune ni se pareau, cat de mult o admiram pe mama ca a reusit sa faca asemenea minunatii! Si inca pe vremea aceea glazura de deasupra era tot cu cacao, crema era cu margarina, si parca tot era mai buna decat cea pe care o pregatesc eu astazi cu crema cu unt si glazura cu ciocolata!
Poate atunci stiam sa apreciem altfel, poate atunci avea gustul copilariei! 

 Mai multe retete ale copilariei gasiti aici.
Aceasta reteta este parte a unui proiect frumos desfasurat de Selgros impreuna cu cativa bloggeri culinari si gasiti toate retetele reunite pe selgroscautapasiunea.ro
 
Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici iar daca vreti sa fiti la curent cu noile retete va invit sa va abonati aici. Ma gasiti si pe instagram aici.

12 mar. 2018

Crap de varza



Crapul pe varza e o reteta ce imi evoca amintiri frumoase! Galatiul situat fiind la granita si totodata cu deschidere la Dunare,  are un peisaj culinar foarte bogat, in cea mare parte imprumutat de la rusii lipoveni ce traiau in numar destul de mare in acest oras.
Cele mai frumoase amintiri din copilaria mea le am de la mama nasei mele, nasa batrana cum se  spune la noi, o lipoveanca zdravana, rosie in obraji, o femeie pe cinste ce nu se dadea in laturi nici de la un pahar cu vin dar nici de la a gati cele mai gustoase preparate, mai ales din peste! Vecina cu noi fiind, am crescut practic cu ea, pentru ca in acele vremuri vecinii se stiau intre ei si se vizitau mai tot timpul, erau prezenti la petrecerile familiei si nelipsiti la evenimentele importante.
La ea am gustat pentru prima oara borsul rusesc cu sfecla rosie, malasolca - deliciosul rasol de stiuca, borsul de peste lipovenesc, racitura de peste, crap de varza, precum si alte minunatii carora, recunosc, nu le-am dat foarte mare importanta atunci, insa acum imi amintesc cu drag de ele.
Nasa batrana nu mai este printre noi de cativa ani buni, insa aproape ca nu trece saptamana sa nu o pomenesc, desi o femeie dura, dintr-o bucata, avea un umor aparte, chiar daca uneori cam deochiat, avea darul acela de a se fac placuta chiar si cand te dojenea. Cele mai frumoase amintiri despre ea si despre sotul ei, plecat dintre noi cu mult inaintea ei, se duc undeva departe in copilaria mea, cand adunandu-ne la petreceri, incalziti bine de aburii lui Bachus incepeau sa cante in limba rusa, doamne ce voce dumnezeiasca aveau, si acum parca imi rasuna vocile lor in urechi!
Ce vremuri frumoase, aveam nevoie de atat de putin atunci pentru a fi fericiti!
Intorcandu-ne la crapul nostru pe varza, va spun cu mana pe inima ca o sa-l indragiti daca-l incercati, desi combinatia dintre varza si peste la prima vedere nu pare de loc una fericita eu va asigur ca nu este deloc asa, sunt nemaipomenit impreuna! Crapul pe varza de astazi face parte dintr-un proiect desfasurat impreuna cu Selgros Romania, un proiect prin care ne propunem sa aducem la lumina retete vechi, traditionale, din diverse zone ale tarii! Toate retetele propuse de  bloggerii culinari le puteti gasi  pe selgroscautapasiunea.ro.

13 feb. 2018

Papanasi moldovenesti


Proiectul in care sunt implicata pe parcursul acestui an, prin bunavointa prietenilor mei de la Selgros, este unul de-a dreptul extraordinar iar in cadrul sau ne-am propus sa descoperim si sa reproducem retete vechi, din zona noastra, sau din zonele in care am copilarit si sa vi le aducem si voua la cunostinta. Toate retetele din cadrul acestui proiect le gasiti pe selgroscautapasiunea.ro V-am prezentat deja nacreala cu chisleag, o ciorba savuroasa de cartofi din bucataria Moldovei, asa ca astazi v-am adus ceva dulce, si anume reteta papanasilor moldovenesti.
Stiu ca multi dintre voi cand ati citit papanasi v-ati gandit la papanasii aceia aratosi diin meniurile restaurantelor. Imi pare rau ca va dezamagesc insa papanasii moldovenesti sunt oarecum diferiti, in primul rand au cu totul alta forma, si in general se servesc doar cu smantana. Fata de clasicii papanasi, la acestia se foloseste foarte putin ulei, doar atat cat sa acopere fundul tavii.
Cert este ca sunt foarte gustosi, daca ma intrebati pe mine chiar si mai gustosi decat papanasii cunoscuti de toata lumea!
Despre papanasii clasici se spune ca ar proveni de fapt din Imperiul austro-ungar,
iar numele lor provine din latinescul papa = mancare de copil.  
Reteta acestor papanasi o gasiti aici
Papanasii moldovenesti sunt considerati a fi de influenta ucraineana, in Ucraina acesti papanasi fiind cunoscuti sub denumirea de sirniki, de la cuvantul sir care inseamna branza. Spre deosebire de papanasii clasici, pe care ii veti intalni in toate zonele tarii, papanasii moldovenesti se regasesc doar in zona Moldovei, si mai ales la moldovenii de peste Prut.
Despre papanasii clasici exista o legenda cum ca un capitan danez, vrand sa tina carma, si-a infipt gogoasa in una din spitele acesteia si astfel a rezolvat o problema frecventa  gospodinelor, faptul ca gogosile ramaneau adeseori neprajite la mijloc. Nu stiu cat adevar exista in aceasta legenda, cert este insa ca astazi papanasii sunt considerati a fi un desert traditional romanesc si cu siguranta asa vor ramane.
Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici iar daca vreti sa fiti la curent cu noile retete va invit sa va abonati aici.

loading...
 
Back To Top
Copyright © 2014 CAIETUL CU RETETE. Designed by OddThemes