BREAKING NEWS

11 septembrie 2014

Dulceata de smochine verzi



Anul acesta smochinul din curtea parintilor mei s-a incapatanat sa rodeasca foarte tarziu, asa ca i-am pus gand rau si am cules smochinele cat erau inca verzi. Aveam o carticica micuta de buzunar cu retete de conserve pentru iarna mostenita de la mama si vazusem acolo reteta de dulceata de smochine verzi, nu mai mancasem niciodata, si am zis ca merita sa incerc. Ma bucur ca am facut-o fiindca e o dulceata deosebita, aromata, asemanatoare atat ca procedura cat si ca textura cu cea de nuci verzi. E o dulceata cu care iti poti intampina musafirii, vor fi cuceriti, va asigur!



Ingrediente:

1 kg smochine verzi
1 l apa
800 gr zahar
zeama de la o lamaie





Mod de preparare:

Taiem codita smochinelor si le spalam cu apa rece. Le punem intr-un vas cu apa rece, le lasam jumatate de ora apoi scurgem apa.



Turnam alta apa peste smochine, dam in doua trei clocote si schimbam din nou apa. Repetam procedura de inca doua-trei  ori pana ce apa va ramane curata.



Lasam smochinele deoparte.



Punem la fiert apa cu zaharul. Dam in cateva clocote pana ce siropul incepe sa se lege.



Adaugam smochinele si zeama de lamaie. dam in cateva clocote pana ce smochinele devin translucide si siropul este legat.



Turnam dulceata fierbinte in borcane.


5 comentarii :

  1. Draga Vio
    Mi-ai rasucit cutitul in rana! :)
    Este dulceata mea preferata inca din anii de trista amintire cind vindeam citeva fete de masa din borangic brodate cu fir de matase, cumparate de la Artizanat, gospodinelor din Grecia, ca sa pot face citiva banuti cu care sa pot cumpara cite ceva pentru fetele mele, asa incit, la intoarcerea din calatorie, sa le ofer mici surprize.
    Aceasta dulceata era intotdeauna pe lista iar efectul era exploziv.
    Delicioasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. o dulceata fantastica mai ales cand vrei sa iti impresionezi invitatii :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am auzit de aceasta dulceata, cred ca am si vazut prin magazine doar ca nu am incercat-o. Am tot fost curioasa de gustul ei, m-am interesat si astfel am dat si de articolul asta. Imi pare a fi destul de interesanta si cred ca o sa insist si o sa cumpar sau poate chiar o sa-mi fac, asta dupa ce ma conving de gustul ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noua ne-a placut extraordinar de mult, e o dulceata rafinata, deosebita asa cum e si dulceata de nuci sau dulceata de trandafiri!

      Ștergere
  4. Cu foarte foarte mulți ani în urmă am avut la un moment dat și până la 10-15 smochini în curte. Acum stau la bloc în București... Dulceața de smochine verzi (numai verzi) era mândria casei. Tot ce îmi aduc aminte despre preparare era că la un moment dat, trebuia să se înțepe de 2-3 ori cu o sulă individual fiecare fruct (se străpungea total fructul). Operația era destul de neplăcută, pentru că mâinile deveneau lipicioase. Cantitatea fiind destul de mare, participa toată familia, inclusiv eu, care eram disperat că trebuia să mă lipsesc de joacă... :-))) Aș fi preferat să particip doar atunci când era servită... :-))) Din cauza asta nu știu altceva despre cum se făcea această dulceață și nici nu mai am pe cine întreba. Oricum nu mai am nici smochini... :-((( dar aș dori să știu cum se făcea. Nu am găsit nici o rețetă până acum care să cuprindă și faza cu înțepatul, care făcea ca fructul să rămână crocant dar să fie pătruns și de sirop. Am găsit în schimb recent la Carrefour dulceață de smochine și de.... gogonele!!!??? Dulceața de gogonele mi-a recomandat-o o lucrătoare din magazin. Am glumit, spunând că dacă nu va fi bună poate fi utilizată pe post de murături. :-))) Dulceața de smochine di Carrefour era din păcate o pastă asemănătoare marmeladei atât la aspect cât și la gust... :-(( Foarte important la dulceața de smochine este ca fructul să fie întreg, din care cauza atunci când îl mesteci în gură este la început puțin crocant, generând împreună cu gustul un adevarat deliciu, creând dependență, aceasta făcând ca dulceața de smochine verzi să fie (cel puțin după mine), mult mai bună decât cea de nuci sau trandafiri, fiind parcă o combinație a acestora din urmă. Dulceața de gogonele (revin la ea) semăna însă puțin cu cea de smochine la aspect. Siropul era însă mai fluid, cel de la smochine verzi din copilărie fiind mai apropiat de mierea de albine ca aspect. Revelația a fost însă când am gustat. Prima senzație a fost că seamănă foarte mult cu dulceața de smochine verzi din copilărie, pentru că fructul era la fel de crocant și aproape asemănător și ca mărime (smochinele erau unele mai mari).. Și gustul în primele secunde părea asemănător, dar după aceia se simțea o diferență. Dar diferența nu era ceva rău, era doar puțin altceva, dar totuși nesperat de de bun.

    RăspundețiȘtergere

Sunt Vio si iti multumesc pentru vizita. Sper ca te-ai simtit bine si ai reusit sa gasesti inspiratie intre paginile acestui caiet virtual! Daca ai incercat deja retetele mele imi poti trimite o fotografie pe mailul office@caietulcuretete.com sau intri pe pagina de facebook a blogului si postezi fotografia preparatului realizat de tine.
Daca ceva nu ti-a placut sau o reteta nu ti-a iesit, cu mare drag si impreuna putem gasi cauza insuccesului tau. Rugamintea mea este sa pastram o limita elementara de bun simt, comentariile ofensatoare si de prost gust imi rezerv dreptul de a nu le publica!
Spor la gatit dragii mei!

 
Back To Top
Copyright © 2014 CAIETUL CU RETETE. Designed by OddThemes