ULTIMELE RETETE

Scrie aici ce cauti (ex. ciorba de pui)

Publicitate!

Se afișează postările cu eticheta retete Selgros. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta retete Selgros. Afișați toate postările

28 iun. 2018

Chef pentru o zi 2018 - concursul cu 110 premii fabuloase!



Va mai amintiti concursul "Chef pentru o zi" de anul trecut, organizat de Selgros Romania? Va povesteam aici cat de faina a fost experienta si cat de bine ne-am simtit cu totii! A fost o atmosfera  relaxata, ca intre prieteni, si cu siguranta mi-ar placea sa o repet!
Iata,  "Chef pentru o zi" revine pe baricade, de aceasta data intr-o noua formula, si cu premii mult mai multe si mai faine.
Hai sa incep cu premiile ca sa va captez atentia, si va spun dupa aceea ce trebuie sa faceti ca sa le castigati. Puteti avea sansa sa castigati unul din cele 110 premii si anume: 

18 iun. 2018

Scrob taranesc sau oua jumari


Scrob, oua jumari sau papara, este o mancare simpla, pe baza de oua, batute bine, la care se pot adauga diverse ingrediente cum ar fi branza, sunca, ceapa verde, mararul etc.
In unele zone ale tarii la scrob se adauga lapte, smantana, uneori chiar si 2-3 linguri de faina sau malai. In cartile de bucate se gasesc diverse variante, in functie de regiune.
Scrobul trebuie gatit la foc mic, amestecand intr-una, astfel incat la final sa aiba o textura cremoasa, sa nu fie nici prea uscat dar nici prea apos.
Pentru mine ouale jumari, caci asa le zicea bunica, sunt una din cele mai dragi amintiri din copilarie, era micul dejun de rasfat cu care ne trezea bunica in diminetile lenese ale mult asteptatei vacante de vara. Ne trezeam somnorosi, in miros de marar verde si infulecam ouale cu ochii pe jumatate inchisi! Doamne cat de bune erau, si cu ce pofta le mancam, apoi priveam cu admiratie spre bunica, fiindca nu oricine stia sa faca asemenea bunatati!
Cea mai mare nedumerire legata de ouale jumari era denumirea, nu intelegeam de ce le zice oua jumari daca nu contin jumari. Nu am gasit nici o informatie referitoare la originea denumirii, poate candva in trecut se faceau cu jumari ma gandesc sau cumva felul in care arata te duce cu gandul la jumari. 
In cartea de bucate a Sandei Marin, de pilda, le gasim direct sub denumirea de jumari moldovenesti, jumari cu branza, etc
Cert este ca este o mancare simpla, taraneasca, satioasa si tare gustoasa.
Reteta face parte dintr-un proiect de suflet, desfasurat impreuna cu Selgros Romania, prin care incercam sa va aducem aproape retete traditionale, vechi, din toate zonele tarii. Toate retetele apartinand acestui minunat proiect le gasiti aici.

12 mai 2018

Salata de cartofi noi, cu ridichi si ceapa verde


Salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde este una din amintirile mele culinare din copilarie, cu diferenta ca bunica ii  zicea salata de trufandale, si pe atunci tare ma mai amuza aceasta denumire. Copil fiind aveam oroare de salata asta, si era o adevarata pedeapsa atunci cand o aveam la masa, mai ales cand bunica ramanea ferma pe pozitii la rugamintile mele: "Mananca mama, ca uite ce slaba esti, atea-s vitamine curate, ia gusta sa vezi cat ii de buna!"
Dar oricat de mult as fi urat salata de trufandale imi placea la nebunie sa ingrijesc cartofii in gradina alaturi de bunica. Acum ii cumparam din piata, importati din diverse tari, pe vremea aceea insa, ii plantam in gradina!
Si cel mai mult imi placea sa adun gandacii de colorado, inamicii frumos colorati ce  atacau cartofii. Ne dadea bunica noua copiilor cate un borcanel cu putin gaz, iar noi adunam constiinciosi gandaceii, avand grija sa nu ne scape nici unul. Ma simteam atat de importanta atunci si imi luam rolul foarte in serios! Cea de a doua bucurie venea atunci cand scoteam cartofii, cand bunicul rascolea pamantul cu mare grija sa nu taie cartofii, iar noi ne repezeam cu galetusele sa ii adunam, apoi ne laudam care mai de care ca am adunat cei mai multi sau cei mai mari cartofi!
Si de fiecare data speram sa nu avem la masa salata de trufandale, ci cartofii noi la ceaun, ca tare ne mai placeau! Alegeam cei mai mici dintre cartofi, bunica ii prajea in ceaunel iar noi ne tot invarteam nerabdatori in jurul ei!
S-au dus de mult acele vremuri, bunicii s-au dus si ei, iar in urma lor au ramas doar amintirile! Intre timp am invatat sa iubesc salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde si de cate ori o prepar ma revad cu ochii mintii printre cartofi adunand gandaceii si sper ca bunica de-acolo de sus ma vede si spune: "Asa mama, mananca ca uite cate vitamine au!"


Va recomand si reteta de cartofi noi la ceaun, cu marar si  usturoi sau cartofi noi la cuptor, cu smantana si marar. Mai multe retete cu cartofi noi gasiti aici. (click pe cuvintele subliniate)
 Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici iar daca vreti sa fiti la curent cu noile retete va invit sa va abonati aici. Ma gasiti si pe instagram aici.

Ingrediente salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde

500 gr cartofi noi
1 legatura ridichi
cateva frunze ceapa verde
4-5 linguri ulei
2-3 linguri otet sau zeama lamaie
sare, pipe

Mod de preparare salata de cartofi noi cu ridichi si ceapa verde

Spalam bine cartofii cu un burete abraziv ca  sa si ii punem la fiert. Cand sunt fierti ii scoatem intr-o sita. Cartofii nu trebuie lasati sa fiarba foarte mult fiindca se vor sfarama, trebuie sa ramana suficient de tari ca sa poata fi taiati.



Taiem cartofii felii. Spalam ridichile si le taiem felii subtiri. Ceapa verde o spalam si o tocam marunt.


Punem cartofii, ridichile si ceapa verde intr-un bol. Adaugam uleiul si otetul sau zeama de lamaie, adaugam sare si piper dupa gust si amestecam. 


13 apr. 2018

Prajitura cu foi si crema de cacao


Nu-i asa ca cele mai bune prajituri erau cele din copilarie? Nu-i asa ca si voi asteptati cu aceeasi nerabdare ca si mine sarbatorile ca sa va puteti bucura de ele? Nu-i asa ca astazi parca nu mai au acelasi farmec si acelasi gust ca atunci?
Cu cat drag imi amintesc sarbatorile acelor vremuri, cat de nerabdatori le asteptam, si cat de bine ne simteam, chiar daca mesele nu erau atat de incarcate ca acum!
Parca si traditiile erau mai frumoase, bucatele mai gustoase, iar noi mai fericiti ca niciodata!
Mama, chiar daca nu era cea mai grozava bucatareasa, avea grija intotdeauna sa ne pregateasca ceva bun de sarbatori, cu care sa ne surprinda, iar una dintre cele mai spectaculoase deserturi pe care le pregatea era prajitura cu foi si crema de cacao!
Cat de fericiti eram, ce bucurosi ne invarteam in  jurul foilor cand le cocea mama, si abia asteptam sa se intoarca putin cu spatele ca sa  rupem macar un coltisor.  La final aveam si privilegiul sa curatam vasul in care fusese crema, lingandu-ne pofticiosi degetele, si in final asteptam cu nerabdare ziua in care ne puteam  bucura din plin de gustoasele prajituri!
Doamne, si cat de bune ni se pareau, cat de mult o admiram pe mama ca a reusit sa faca asemenea minunatii! Si inca pe vremea aceea glazura de deasupra era tot cu cacao, crema era cu margarina, si parca tot era mai buna decat cea pe care o pregatesc eu astazi cu crema cu unt si glazura cu ciocolata!
Poate atunci stiam sa apreciem altfel, poate atunci avea gustul copilariei! 

 Mai multe retete ale copilariei gasiti aici.
Aceasta reteta este parte a unui proiect frumos desfasurat de Selgros impreuna cu cativa bloggeri culinari si gasiti toate retetele reunite pe selgroscautapasiunea.ro
 
Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici iar daca vreti sa fiti la curent cu noile retete va invit sa va abonati aici. Ma gasiti si pe instagram aici.

12 mar. 2018

Crap pe varza



Crapul pe varza e o reteta ce imi evoca amintiri frumoase! Galatiul situat fiind la granita si totodata cu deschidere la Dunare,  are un peisaj culinar foarte bogat, in cea mare parte imprumutat de la rusii lipoveni ce traiau in numar destul de mare in acest oras.
Cele mai frumoase amintiri din copilaria mea le am de la mama nasei mele, nasa batrana cum se  spune la noi, o lipoveanca zdravana, rosie in obraji, o femeie pe cinste ce nu se dadea in laturi nici de la un pahar cu vin dar nici de la a gati cele mai gustoase preparate, mai ales din peste! Vecina cu noi fiind, am crescut practic cu ea, pentru ca in acele vremuri vecinii se stiau intre ei si se vizitau mai tot timpul, erau prezenti la petrecerile familiei si nelipsiti la evenimentele importante.
La ea am gustat pentru prima oara borsul rusesc cu sfecla rosie, malasolca - deliciosul rasol de stiuca, borsul de peste lipovenesc, racitura de peste, crap de varza, precum si alte minunatii carora, recunosc, nu le-am dat foarte mare importanta atunci, insa acum imi amintesc cu drag de ele.
Nasa batrana nu mai este printre noi de cativa ani buni, insa aproape ca nu trece saptamana sa nu o pomenesc, desi o femeie dura, dintr-o bucata, avea un umor aparte, chiar daca uneori cam deochiat, avea darul acela de a se fac placuta chiar si cand te dojenea. Cele mai frumoase amintiri despre ea si despre sotul ei, plecat dintre noi cu mult inaintea ei, se duc undeva departe in copilaria mea, cand adunandu-ne la petreceri, incalziti bine de aburii lui Bachus incepeau sa cante in limba rusa, doamne ce voce dumnezeiasca aveau, si acum parca imi rasuna vocile lor in urechi!
Ce vremuri frumoase, aveam nevoie de atat de putin atunci pentru a fi fericiti!
Intorcandu-ne la crapul nostru pe varza, va spun cu mana pe inima ca o sa-l indragiti daca-l incercati, desi combinatia dintre varza si peste la prima vedere nu pare de loc una fericita eu va asigur ca nu este deloc asa, sunt nemaipomenit impreuna! Crapul pe varza de astazi face parte dintr-un proiect desfasurat impreuna cu Selgros Romania, un proiect prin care ne propunem sa aducem la lumina retete vechi, traditionale, din diverse zone ale tarii! Toate retetele propuse de  bloggerii culinari le puteti gasi  pe selgroscautapasiunea.ro.

13 feb. 2018

Papanasi moldovenesti


Proiectul in care sunt implicata pe parcursul acestui an, prin bunavointa prietenilor mei de la Selgros, este unul de-a dreptul extraordinar iar in cadrul sau ne-am propus sa descoperim si sa reproducem retete vechi, din zona noastra, sau din zonele in care am copilarit si sa vi le aducem si voua la cunostinta. Toate retetele din cadrul acestui proiect le gasiti pe selgroscautapasiunea.ro V-am prezentat deja nacreala cu chisleag, o ciorba savuroasa de cartofi din bucataria Moldovei, asa ca astazi v-am adus ceva dulce, si anume reteta papanasilor moldovenesti.
Stiu ca multi dintre voi cand ati citit papanasi v-ati gandit la papanasii aceia aratosi diin meniurile restaurantelor. Imi pare rau ca va dezamagesc insa papanasii moldovenesti sunt oarecum diferiti, in primul rand au cu totul alta forma, si in general se servesc doar cu smantana. Fata de clasicii papanasi, la acestia se foloseste foarte putin ulei, doar atat cat sa acopere fundul tavii.
Cert este ca sunt foarte gustosi, daca ma intrebati pe mine chiar si mai gustosi decat papanasii cunoscuti de toata lumea!
Despre papanasii clasici se spune ca ar proveni de fapt din Imperiul austro-ungar,
iar numele lor provine din latinescul papa = mancare de copil.  
Reteta acestor papanasi o gasiti aici
Papanasii moldovenesti sunt considerati a fi de influenta ucraineana, in Ucraina acesti papanasi fiind cunoscuti sub denumirea de sirniki, de la cuvantul sir care inseamna branza. Spre deosebire de papanasii clasici, pe care ii veti intalni in toate zonele tarii, papanasii moldovenesti se regasesc doar in zona Moldovei, si mai ales la moldovenii de peste Prut.
Despre papanasii clasici exista o legenda cum ca un capitan danez, vrand sa tina carma, si-a infipt gogoasa in una din spitele acesteia si astfel a rezolvat o problema frecventa  gospodinelor, faptul ca gogosile ramaneau adeseori neprajite la mijloc. Nu stiu cat adevar exista in aceasta legenda, cert este insa ca astazi papanasii sunt considerati a fi un desert traditional romanesc si cu siguranta asa vor ramane.
Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici iar daca vreti sa fiti la curent cu noile retete va invit sa va abonati aici.

29 ian. 2018

Năcreală cu chisleag


Năcreală cu chisleag este o ciorba de cartofi acrita cu chisleag, originara din zona Moldovei. Cu siguranta multi dintre voi va veti intreba, pe buna dreptate, ce este chisleagul. Ei bine, este practic lapte  de vaca inchegat, lapte care ramane in vas dupa luarea smantanii formate la suprafata. 
La origini aceasta ciorba este cunoscuta sub numele de sârbusca sau zărbusca, si isi are obarsiile in zona de nord a Moldovei, in Muntii Neamtului mai exact, unde o preparau ciobanii de la stana, si o acreau cu zer de oaie sau cu jintita. In timp, aceasta reteta a patruns in mai multe variante, in diverse zone ale Moldovei, regasindu-se sub denumirile de sârbusca, zărbusca, dresala sau năcreala. In unele zone se foloseste zerul sau jintita pentru a o acri, in altele chisleagul, in unele zone apare chiar smantana, sau smantana amestecata cu iaurt. Tot in functie de zona se pot adauga fie pastai si mazare, fie diverse ierburi, cum ar fi stevia, loboda sau urzicile. Indiferent de varianta la baza vom avea o fiertura de cartofi, ceva mai groasa decat o ciorba obisnuita, si un preparat lactat cu care o vom acri.
Si, ca sa revenim la titlul retetei, sunt convinsa ca multi dintre voi l-ati citit de doua-trei ori, si  apoi v-ati intrebat in ce limba l-am scris. In Moldova, si in special la sate, inca se foloseste un numar impresionant de regionalisme, asadar, daca aveti ocazia sa ajungeti intr-un sat din Moldova, cu siguranta veti avea nevoie de un dictionar sau de o persoana care sa va explice intelesul acestora. Eu am crescut in sudul Moldovei, la Galati, si totusi dupa ce m-am casatorit si am mers pentru prima data la soacra mea, in nordul judetului, m-am simtit cumva intr-o alta lume. In afara de faptul ca acolo parca timpul s-a oprit in loc, iar peisajele au un farmec aparte, mi-a fost greu sa inteleg ceea ce mi se cerea, cuvinte precum bageac, pestelca, rola, tocmagi sau chisleag imi erau total straine si a trebuit sa le invat, rand pe rand. Imi amintesc cu drag acele zile, dar si cu tristete in suflet fiindca soacra mea a plecat dintre noi la inceputul acestui an, iar in urma ei au ramas doar amintirile si cateva retete pe care le-am invatat de la ea, cum ar fi  invartita moldoveneasca cu nuca, turtele de Craciun sau budinca de corasla.
Tot din bucataria Moldovei va recomand si tochitura moldoveneasca, alivencile moldovenesti, poale-n brau, mucenicii moldovenesti sau ciorba radauteana. Mai multe retete traditionale gasiti aici. (click pe cuvintele subliniate pentru retete)

Nu uitati ca va astept si pe pagina de facebook a blogului aici, sau in grupul de discutii al blogului aici iar daca vreti sa fiti la curent cu noile retete va invit sa va abonati aici.

12 dec. 2017

Rulada din muschiulet de porc, cu legume


Masa de Craciun este in principal despre porc, acum el este vedeta, dar haideti sa trecem peste clasica friptura la tava, si sa incercam sa ii dam fripturii personalitate!
Ca niste adevarati pasionati de bunatati ce suntem, am pregatit o rulada deosebit de gustoasa, am cumparat un muschiuletul de porc pe care l-am umplut cu legume proaspete si frumos colorate, iar pentru garnitura am zis sa fie un piure de mazare, alegere ce s-a dovedit foarte inspirata, fiindca s-a potrivit perfect cu rulada. Cred ca ar fi mers si un sos, dar ne era atat de foame si mirosea atat de frumos in bucatarie incat am renuntat la idee. Si orice ar fi, nu uitati sa puneti la rece si un vin bun!
 
Back To Top
Copyright © 2014 CAIETUL CU RETETE. Designed by OddThemes